Suspendarea funcţionării unităţii pe un anumit termen se consideră şomaj tehnic ce reprezintă imposibilitatea  temporară a continuării activităţii de producţie din motive economice (lipsa materiei prime, a resurselor energetice, etc), durata căruia potrivit art.80 din CM, nu poate depăşi 3 luni în decursul unui an calendaristic.

   Pe durata  şomajului tehnic salariaţii se află la dispoziţia  angajatorului beneficiind de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază, cu excepţia cazurilor de suspendare a contractului individual de  muncă (art.77 din CM).

   Dacă unitatea staţionează mai mult de 3 luni, retribuirea timpului de staţionare se efectuează în baza art.163 alin(1) din CM, în mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar (salariul de funcţie).

   Potrivit art.13 din Legea cu privire la protecţia muncii, în cazul întreruperii lucrului la unitate din cauza încălcării legislaţiei de protecţie a muncii care nu a fost comisă din vina angajaţilor, acestora li se păstrează locul d emuncă (funcţia) şi salariul mediu.

   Perioada şomajului tehnic, timpul de staţionare se include în vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual (art.114 alin.(1), lit.d). Perioadele menţionate se înclud în stagiul de cotizare necesar la stabilirea pensiilor şi plata concediilor medicale în cazul în care au fost efectuate defalcările contribuţiilor de asigurări sociale.